SF scrie:incearca ma totusi sa ajungi in Maramures si dupa aia in Tara Oasului , si dupa aia vi si bagi texte puerile , cand te-am prins ca habar nu ai de geografia tarii
Mai Petrus, un taran prost si pervers ca tine pur si implu nu poate pricepe ca din orice disputa pe teme de-astea cu mine nu poate iesi decat invins si umilit
Ia mai vita inculta si citeste
, macar la batranete sa stii si tu de unde provii „Cu nimicirea ultimelor triburi avare (802 -814) se inaugurează o epocă de pace şi prosperitate până după încreştinarea ungurilor şi consolidarea statului lor; epocă de care maramureşenii au profitat pentru a-şi desăvârşi organizaţia lor politică şi militară. În toată epoca de năvăliri Maramureşul a primit continue primeniri, în urma aşezării aici a elementelor alungate de năvălitori de la sud şi de la vest. O însemnată parte din ausonii de limbă latină – pe care retorul Priscus, ambasadorul împăratului Teodosiu, îi găsi locuind în mare număr în jurul capitalei lui Attila -, s-au stabilit în regiunea deluroasă a Ugocei, unde au înfiinţat 28 sate, care formează Ţara Oaşului de azi, locuită numai de oşeni sau ausoni. Un grup de ausoni s-a stabilit pe valea Cosăului, unde a format un cnezat care in 1381 încă purta numele de „Kenesiatum possessionis nostrae Olachalis Ozon vocatae” (Alexandru Filipaşcu, Istoria Maramureşului, Baia Mare, Editura Gutinul, 1997, p. 28).
Sa stii naibii si de unde vine denumirea de "Tara Oasului"
La naiba, a te contrazice tu cu mine pe chestii de-astea e ca si cum m-as apuca sa-ti explic eu tie cum se da cu mopul
.P.S. Maramuresul ala despre care stii tu ca nu cuprindea Oasul era organizarea administrativa din perioada austro-ungara
.In perioada imperiului Habsburgic, Oasul era inca parte a Maramuresului:
Numai partea de sud-est a Ţării Oaşului făcea parte din domeniul Castrului de Medieş: „satele Vama, Pârlog, Cămârzana, Bicsad, Tur, Negreşti şi altele.” (Tăutu, A. - Op. cit.)
Partea de nord a Oaşului, fostă componentă a comitatului Ugocea, făcea parte din domeniul Castrului de Nyalab, cetate situată în culoarul Tisei: În secolul al XVI-lea ţinutul de la sud de Tisa, cu sate româneşti, era numit „Olahsag”, iar cel de la nord de râu, cu sate ruteneşti „Oroszag“ (Vasile Scurtu, Op. cit., V. 1940). Continuitatea şi unitatea etnoculturală a acestui grup de aşezări, autonomiile obşteşti păstrate multă vreme în evul mediu, s-au întemeiat pe dăinuirea voievodatului Oaşului. De altfel secolele XIV-XVIII se caracterizează prin existenţa mai multor documente istorice care vorbesc de o populaţie numeroasă a Ţării Oaşului, exclusiv românească – până în sec. XVIII. În secolul al XVIII-lea făcea parte din întinsa Ţară a Maramureşului.
