Trei oşence, foste prietene din copilarie, colege de scoala mai tarziu, se intalnesc dupa mai multi ani, deja mature.
> Dupa'mbraţisarile de rigoare, 'Ce mai faci?' etc., se intreaba reciproc:
> - D-apoi tu, Marie, luatu-te-ai?
> - Luat, dara.
> - Si, cum-ui?
> - D'apoi, drajile mele, mi-am luat un ficior mandru, chipeş, puternic, numa' că are un beteşug!
> - Dusu-l-ai la doftor?
> - Dus.
> - Si, ce-o zis doftoru'?
> - O zis ca-i surd de-o ureke!
> - No, las', că nu-i bai, doar nu trebe sa auda toate cele!
> - D-apoi tu, Anuta, tu luatu-te-ai?
> - D-apoi, cum?!
> - Si-al tau, cum-ui?
> - Doamne, că al meu îi ca o catana, mere tantoş pe ulită si îi tare ca un taur, frumos ca Soarele, da' are un beteşug!
> - Dusu-l-ai la doftor?
> - Dus.
> - Si, ce-o zis doftoru'?
> - O zis ca-i chior de-un ochi, nu vede bine!
> - No, las', că nu-i bai, doară nu trebe sa vadă chiar toate cele!
> - D-apoi tu, Minodora, tu luatu-te-ai?
> - Pai, tu fetilor, eu mi-am luat un ficior cum nu s-a mai ezistat pe suprafaţa Pamântului! Păi, al meu îi cât bradul, îi deştept, puternic ca un urs, frumos ca o icoana, da' are ş-al meu un beteşug!
> - Da' ce beteşug are, bata-l norocu'?
> - Păi, al meu dimineata ma f..., la amiaz' ma f... , seara ma f... iara!
> - Si, dusu-l-ai la doftor?
> - Dus.
> - Si, ce-o zis doftoru'?
> - O zis ca n-are ţinere de minte.
